Azi am avut prima parte din examenul de la desen . Maine dam partea a doua ) episodul 2 ).

Asa, si dupa ca am muncit la examen din greu si mam straduit sa fac un desen cat mai frumos ( baiu ii ca nu prea mi-o iesit ) mam hotarat sa fac si eu o pauza ca tot omul.

Era undeva pe la ora 14 , mam dus si eu pana la alimentara sa imi iau niste cornuri si mam intors in curtea facultatii.Era asa o caldura de numa numa, asa ca mam pus intr-un loc putin mai retras . Bineinteles cum la noi la facultate este doar o singura banca in toata curtea si aceea era ocupata ca si de obicei , mam pus fara nici un fel de mofturi pe niste scari (defapt acolo e locul unde ne mai asezam si noi studentii , trebuie sa mai stergem si noi scarile alea cu ceva , daca oricum de maturat nu le matura nimeni , nu-i nici un bai ca doar avem noi haine cu ce sa le stergem). In fine si sa nu o mai tot lalaim , am inceput sa privesc vesnica priveliste din curtea facultatii.

Deja e ceva obijnuit sa vad aceasi tineri afara la tigara si cu paharelele de cafea la 2 dupamiaza. E tot aceasi liniste si tacere pe care o intalnesc mereu cand ies in curte. Aceleasi masini ale profesorilor si acelea-si bicilecte ale studentilor.

Din nou aceasi haita de caini ( cei 6 caini pazitori ai facultatii) intinsi pe burta la umbra si infometati (daca nici studentii nu prea au de manare, dapoi eii …cainii).

In timp ca imi savuram cornuletele umplute cu jeleu mam trezit inconjurat de pasari (porumbei , randunici si ce mai erau…) .Normal, nu am putut sa fiu nemilos cu asemenea creaturi superbe si am inceput sa le rup, faramituri cu faramituri , nu de alta dar chiar erau superbe pasarile astea , mai ales porumbelul care la fiecare faramitura prindea curajul sa vina tot mai aproape de mine .

Eh…si cum bucuriile nu tin vesnic , miam adus aminte ca trebuie sa imi continui plansa de examen.

Zis si facut, mam ridicat plin de incredere in picioare cu speranta ca,poate,poate acuma o sa imi iasa si mie desenul ala cum trebuie. Si am inceput sa pasesc spre intrarea in facultate.

Totul parea normal pana cand am ajuns in dreptul cainilor tolaniti la umbra care “cica dormeau” incepe sa se ridice unul dintre ei si sa latre la mine furios !!!. Mai aveam cativa pasi pana la el , si pe masura ce ma intreptam spere caine, se calmase si isi puse botul inapoi jos incepand sa se “linisteasca”.

Incep si eu sa ma linistesc si sa imi zic in gand “mai da ce lo mai fi apucat si pe cainele asta??? , dar bine ca s-o calmat ” . Nu bine trec de caine si HAM !!!! ma trezesc cu stresatul de Dulau inclestat cu coltii in blugii mei de la fratemeu . No… cand am inceput sa strig o data la el “MARSSSSS !!! si-o bagat coada-n tre picioare si s-o dus.

In momentul ala , spun sincer ca pur si simplu nu am realizat gravitatea faptului ca “dulau caine rau” chiar mo muscat . Multumesc lui Dumnezeu ca ma pazit si nu o reusit sa isi infinga cainele dintii in piciorul meu .

Cand urcam pe scari mam uitat la blugii mei si aveau asa niste capsaturi de la dintii cainelui.Repet numai Dumnezeu ma pazit de nu o reusit cainele sa isi mai si infinga dinti in picior. Oricum , sa stiti ca urmele de pe blugi inca se mai pot observa.

Chiar pot sa spun ca cineva acolo sus ma iubeste si ma si pazeste !